Un om cu întrebări

Confesiune: lungă, de toamnă, de om la 43 de ani:)

Îmbătrânesc … Îmi spune asta fața care mă privește în oglindă, kilogramele în plus, nervozitatea când somnul scade sub 6 ore pe noapte, ideile “dark and twisted”, răsfirate în capul … Continuă lectura

24/11/2023 · Scrie un comentariu

Victoriile capitale sau despre lupta cu noi

Prima mea amintire cu “Pink Floyd” e de când aveam vreo 12 ani. Prima amintire distinctă, pe care am putut-o asocia mai târziu cu numele trupei, a apărut din magnetofonul … Continuă lectura

11/11/2019 · Scrie un comentariu

De ce nu mă uit la “Bohemian Rhapsody”

Viața mea se împarte și în aceste două etape: înainte și după „idolatrizare”. În adolescență, am idealizat câțiva dintre scriitorii români. Apoi, câțiva muzicieni străini. Era firesc, adolescența este perioada în care suntem  ușor impresionabili:) În tinerețe, am ridicat pe piedestal câteva prietene, femei al căror mod de a vedea lumea mă fascina pur și simplu. La maturitate, am luat drept mentori câțiva dintre foștii șefi, persoane de la care aveam ce învăța profesional. Însă în urmă cu câțiva ani, ceva interesant s-a întâmplat: toți “idolii” mei, să spunem, au căzut. S-au prăbușit. … Continuă lectura

13/01/2019 · Scrie un comentariu

Montagne-russe

Că viața este un montagne-russe, s-a mai spus. Ce nu am auzit spunându–se (des) este că suntem niște bieţi pasageri care alegem să ne urcăm în el în cele mai proaste momente, iar apoi urlăm ca din gură de șarpe că vrem  să coborâm, tot în cele mai neinspirate clipe. Pentru că de la primii pași pe care îi facem conștient, ne urcăm în montagne-russe.  La acel moment avem o scuză, suntem neștiutori și suntem mai degrabă suiți de alții. Dar mai târziu? Când intrăm intr-o relație deși vocea aia sâcâitoare din spatele urechii ne spune că nu este … Continuă lectura

30/07/2018 · Scrie un comentariu

Confesiune de vară

Diminețile de vară, căci e aproape vara și calendaristic, au o forță imensă de a aduce lucruri din trecut în prezent. În urmă cu mulți ani, pe la 5 dimineața, mă trezeam și începeam să înjur  în gând soarta nemiloasă care mă obliga să plec la … săpat cu bunicul:) Înjuram pentru că la 16-17 ani, să traversez orașul cu sapa în mână, să petrec o zi în plin soare săpând la vie ori curățând, în genunchi, fiecare buruiană din mini-grădina de legume, era un chin. Pentru că în timpul ăsta, alți tineri s-ar fi bucurat de plimbări prin parc, de … Continuă lectura

27/05/2018 · Scrie un comentariu

Despre falsa empatie şi copii

Avertisment: urmează un articol “supărat”, de aceea nu le este recomandat cititorilor din bula “zen” să poposească în zonă:) Tema principală: empatia. Potrivit uneia dintre definițiile care apar pe “dexonline”, … Continuă lectura

02/05/2018 · Scrie un comentariu

„Visul unei nopţi de iarnă” sau despre farmecul îndrăgostirii autentice

Adaptarea pentru televiziune a piesei “Visul unei nopți de iarnă” scrise de Tudor Mușatescu este povestea clasică a unei fete simple îndrăgostite de idolul său.  Aceasta ar fi descrierea pragmatică  a dramatizării din 1980 în regia lui Dan Necşulea.  Doar că atmosfera, replicile, decorul, montajul alb negru și mai ales interpretarea actorilor, altfel spus toate elementele acestei piese sunt lipsite de … Continuă lectura

18/03/2018 · Scrie un comentariu

If you’d die today …

If you’d die today, what would you miss the most? the smell of snow melting on a warm morning after days of blizzard cold? If you’d die today, what would … Continuă lectura

18/01/2018 · Scrie un comentariu

„Prinţul Fericit” sau despre puterea prieteniei

Viețile multor oameni sunt adeseori atât de pline de greutăți încât sub povara lor acești oameni par să treacă prin viață anonim, încercând înainte de orice să câștige o pâine și … Continuă lectura

07/01/2018 · Scrie un comentariu

Timpul nu vindecă nimic

Cine a spus că timpul vindecă tot, a fost, în umila mea părere, un tâmpit. Unul care nu şi-a topit niciodată sufletul într-o dragoste atât de mare şi de primejdioasă, încât a crezut că nu şi-l va mai găsi nici într-o eternitate. Unul care nu a ştiut ce înseamnă să simţi că fiecare lacrimă  ţi se scurge din ochi cu greutatea unui munte, ameninţând să îţi smulgă, în cădere,  şi cele câteva firicele de speranţă pe care le mai aveai. Cineva care n-a trecut de la iubire la ură în mai puţin de o lună, o zi sau un ceas. Cine a spus că timpul vindecă tot, nu a socotit … Continuă lectura

31/10/2017 · Scrie un comentariu
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com